Pentru pustiul din curtea scolii

Imi vine foarte greu sa iti scriu ce am in minte, pentru ca mi s-a golit creierul, toate gandurile mele au fugit speriate de o foaie alba de hartie. Ciudat, nu? Ma pricep la vorbe, scriu destul de bine,  dar ce ma fac cand vreau sa scriu despre tine? Brusc, se pune o bariera intre mine si intelect, parca nu mai functioneaza. Vezi ce efect ai asupra mea? Hilar, stiu, dar pentru mine e destul de enervant. Cred ca pare greu de inteles pentru cineva care nu a fost indragostit niciodata. Ce viata monotona, iti dai seama?

Adevarul este ca avem nevoie cu totii de o persoana care sa ne coloreze fericirea, iar unii sunt suficienti de norocosi sa gaseasca pe cineva cu o paleta de culori. Dar eu? Eu cred ca sunt cea mai norocoasa din curtea scolii, pentru ca eu am gasit un baiat care are toate nuantele de carioci. Amuzant este ca el nu vrea sa imparta carioca neagra cu mine, spune ca nuanta asta indica tristete si amagire si prefera sa nu o folosesc cand imi conturez starea de bine.  Simpatic pusti. Ne stim de ceva vreme, am fost si intr-o excursie impreuna. Dar de mai bine de doua luni s-a schimbat ceva. El nu ma mai trage de cozi, nu imi mai ia mancarea, se poarta frumos cu mine, nu ma mai ia peste picior.  Oare sa il fi lovit vreo minge la ora de sport? Ar fi o ipoteza destul de buna. Ultimele doua saptamani au fost pe departe cele mai ciudate.Intr-o zi,  eram in pauza si a venit sa imi ofere o floare. Incet, incet si-a facut curaj si m-a luat de mana. De atunci, mergem impreuna la scoala si plecam impreuna spre casa. In timpul liber iesim mereu in parc si vorbim foarte mult. Am vorbit si cu mama mea despre el:  ,,E indragostit de tine, draga mea. Dar tu ce simti fata de el? Cum te simti cand il vezi si va tineti de mana?''. ,, Ma simt fericita, mami. Simt fluturasi in stomac. Suna stupid, nu?''. ,, Nu e adevarat.  Dragostea nu e stupida.''

Ai zice sa sunt banale primele doua saptamani cand esti cu cineva. Dar in doua saptamani se intampla atat de multe, cunosti atat de multe lucruri despre un om  care, cu un an in urma, era un strain pentru tine. Il cunosti dupa privire, il distingi in multime, ii cunosti parfumul, toanele, slabiciunile. Il cosi iar el te descoase incet. Si invers.  Da, in doua saptamani se intampla multe. Doua saptamani care par a fi normale s-au transformat in doua veacuri mai scurte ca o secunda.

 Pentru ca m-ai facut sa traiesc astfel de veacuri iti dedic aceasta scrisoare. Iti multumesc ca ma faci fericita, ca ma descosi, ca imi dai din cariocile tale, ca stii sa imi inseninezi ziua cu un simplu mesaj, ca tu esti pustiul din curtea scolii.

Cand gasesti pe cineva cu care adori sa iti imparti linistea, cand timpul petrecut impreuna zboara imediat iar timpul pana la urmatoarea revedere pare a dura o eternitate, cand esti dispus sa iti imparti cartea de colorat sau cariocile cu cineva atunci poti sa bagi mana in foc ca exista dragoste. Iar daca inca te indoiesti de dragostea pe care ti-o port, as vrea doar sa iti reamintesc ca mai avem doar 172800 de secunde pana sa ne vedem.

Te astept cu noua mea carte de colorat,

Aceeasi

Hold` em

Ne asezam cu totii la masa. Ne intindem mainile rabdatori pe covorasul verde de catifea. Ciudat, tipul din dreapta mea creeaza o antiteza simpatica: parca mizeria de sub unghii nu se potriveste cu materialul de buna calitate ca acopera zona de joc. La capetele mesei rotunde stau el si ea. Se privesc in ochi fix, tensiunea dintre ei se simte foarte tare. Se vede ca sunt vechi dusmani. Sau poate aliati.. inca nu pot sa imi dau seama.

Se impart cate doua carti fiecarui jucator. Doua carti ce reprezinta doua sanse de a face pereche, doua sanse de a scoate acel ,,as'' din maneca. Taranoiul de langa mine nu pare foarte experimentat, se vede ca e printre primele dati cand joaca serios. Se citeste pe fata lui ca are ceva bun in mana, posibil sa aiba vreun as. El si ea sunt neutri, se pricep. Parca sunt facuti pentru jocul asta. Nici macar nu clipesc, nu respira, doarr se uita insistent unul la celalalt. Poate s-au vorbit inainte de mana asta ca sa se ajute.

Ma concentrez pe ce am in mana.. un juvete si o dama. Nasol, pe masa nu am nimic bun cu care sa pot sa fac si eu vreo combinatie.

 

,, Call'', spune cu plictiseala barbatul cu privirea insistenta, fara sa isi ia ochii de la femeia cu rochie rosie ca sangele de la celalalt capat al mesei. Ce ciudat, parca distanta dintre ei e colosala. Ma intreb daca s-a uitat macar  la ce are in mana..

In fine, pariaza 50, plusez 50, joc la cacealma, asa am facut toata viata, si asa imi place sa joc. Dama in rochie sangerie plateste. Se mai pun 3 carti pe masa: un rege, un 2 de inima neagra si un 4 de romb. Meh, se putea si mai rau. Nimfa tranteste cu nonsalanta din spatele norului de tigareta ce o acopera 100. Joaca dur. Fara ezitare si impinsa de prostie spun ,,RAISE'' si pun 200 pe masa. Proasta, proasta, proasta! De ce am facut asta?

Eh, asta e, ma resemnez cu ideea. Din dreapta mea simt cum tipul ala nu stie ce sa mai faca si spune un ,, fold'' bosumlat. Paraseste incaperea. Probabil ca si-a jucat toti banii si o sa il bata sotia acasa. Urat asa.

De cand am inceput jocul nu am acordat atentie doamnei din dreapta mea. Pare o duduie de vreo 40 de ani, impopotonata de sus pana jos in margele si sclipici. Mesteca foarte plictisita guma de cand a intrat in incapere. Se hotaraste, nu dupa mult timp, si  plateste 200. La fel si cei doi din capetele opuse ale mesei, punand suma de bani in acelasi timp in mijloc. Era o simetrie perfecta si rece intre ei, nu stiu de ce, dar ma cam nelinistea.

Incercand sa creez un mic dialog cu cei doi inamico-aliati ii intreb:,, check?''

Fara sa se intoarca la mine si fara sa schiteze ceva raspund concomitent si sec: ,,Hai!''

Se arde o carte, si deja tensiunea pe care o capta inainte taranoiul se revarsa asupra mea. Preferam sa nu plece, deja simteam lipsa mirosului de iarba proaspat cosita. Asa ceva nu prea mai simti prin Bucuresti.. nici nu stiu ce cauta la masa cu noi, era rupt din peisaj. In dreapta, cucoana nu schita nimic. 9 de romb, 3 de trefla, 6 de inima rosie. Toata lumea era masca. Femeia din dreapta mea se ridica si spune ,, fold'', isi ia poseta si pleaca, la fel cum a venit, fara sa fie bagata in seama.

Asa sa fie, am ramas la masa cu astia doi. Super. Ma uit la cati bani mai am. Nu stau chiar atat de rau.

Pariez 100, ce mai conteaza. Macar sa nu regret nimic. O viata am, sau poate doua. Si asa sunt banii mei, nu dau socoteala nimanui. ,,Eu pun 100'',  am murmurat, fara vreo speranta sa fiu bagata in seama. De sub norul de fum doi ochi verzi, stralucitori si lacomi ma privesc tinta si ma intreaba:

,,Atat de sigura esti de ce ai in mana, ma cherie?'' cu  un ras parca fortat.

 In acelasi timp, Din celalalt capat al mesei, o privire obosita si lipsita de orice interes imi este aruncata, urmata de: ,, Las-o in pace, nu o influenta..''

 

Ce e asta? Dupa ce ca se ajuta asa, pe fata, unul pe celalt mai au si tupeu sa incerce sa ma joace pe degete?!

 

,,Stiti ce?'' Ia luati voi frumos ALL IN, ca sa vedem noi ce si cum. Chiar credeti ca sunt proasta voastra?  De la inceput ati avut ceva voi doi, v-am vazut eu. Doar ca mama m-a invatat sa nu ma bag unde nu imi fierbe oala. De altfel, eu nu ma oftic la jocuri, le joc de distractie. Ca de-aia se numesc jocuri, dar voi sunteti prosti si inapti ca sa intelegeti asa ceva.

 Se lasase liniste la masa. Fara sa imi fi dat seama cand ma rasteam la ei, eu eram in picioare, tinand foarte tare de catifeaua pe care o mototolisem. Ce se intampla cu mine? Eu nu ma aprind asa usor. O fi dat floarea varstei in mine.

Din linistea aia densa, un ras isteric izbugneste din coltul drept al mesei. Duduia din partea stanga a mesei radea copios.

,,Mi-au dat lacrimile. Hai ca esti simpatica... noi sa te credem proasta? Draga mea..''

El, la fel de sec, dar parca cu o usoara suparare in glas spune: ,, Noi nu te credem ce nu esti, intelegi?''

,,Tu chiar nu pricepi, nu? ''imi spune ea in timp ce se uita in oglinjoara de buzunar.

,,Ce sa pricep? Nu mai inteleg nimic. Sunteti niste ciudati, nu vreau decat sa ma simt bine.''

,,Si te-ai simtit bine. Asa esti tu, te stim de cand erai mica, mereu hotarata sa faci ce vrei tu, mereu perspicace, mereu nechibzuita, mereu acolo incercand sa demonstrezi ceva ce nu exista.''

,,Stai usor, care e treaba? Imi explicati si mie, va rog?''

,,A venit momentul, nu intelegi? Ai dat all in? Sigur ai facut deja conexiunile, draguto.''

Era adevarat. Stiam despre ce era vorba. In fond, imi traisem viata destul de frumos, fara griji, fara stres. Poate ca trebuia sa imi doresc mai multe de la ea, niciodata nu am avut un scop propriu- zis pe care sa ma axez.

,,All in? Pe bune? Cat de fraiera sa fii?'' imi zice el cu usoara ironie.

,,Si de taranoi sau de cucoana aia de ce nu va luati?''

,,Ei inca au unda verde, mai au vreo doua jocuri de jucat inainte sa.... Ce sa mai, ti-ai trait traiul, ti-ai mancat malaiul. Ce mai vrei? Obisnuieste-te, nu tot timpul ai sa castigi.''

Dupa o pauza in care am incercat sa imi adun gandurile, am adaugat:

..Eh, macar stiu ca eu ies castigata din toata treaba asta.''

Cum asa? interesul lui crestea, o vedeam dupa felul in care isi invartea coniacul in paharul de cristal.

,,Pai, eu mi-am pariat toata viata, am trait clipa aia de frica dintre bet si check, am avut un scop pentru care am jucat. Dar voi? Jucati la nesfarsit aceeasi carte, nu aveti alte optiuni, si stiu ca vreti sa gustati din fructul interzis si sa amestecati pachetul si sa vedeti ce va pica. Toti trei stim ca vreti ceva nou. Dar nu o faceti. Vedeti, asta e farmecul muritorului, nu stie daca are o viata sau mai multe, nu stie cand moare sau cat mai are de trait, dar stie ca poate sa isi bage picioarele oricand si sa riste tot ce are. E un lux pe care niciunul dintre voi nu si-l permite. Si stiti de ce? Pentru ca voi nu simtiti adrenalina, dragutilor.

Cu astea fiind zise, mi-a facut placere sa stau la o sueta cu voi, dar am chef sa merg sa colind Bucurestiul. Mi-ati facut pofta sa ma plimb strengareste cum faceam in liceu... sa ma plimb pe Magheru, sa vad agitatia cotidiana.. nu i-am mai dat importanta de ceva ani. Dar voi sigur nu stiti despre ce vorbesc.

Fetele lor spuneau tot. Indignare, furie. Cred ca le-am atins o coarda sensibila. Ups.

Imping usa cu o mana, cu cealalta incercand sa imi scot castile din buzunar.

 La gura metroului de la Romana, o tiganca cu rochie galbena ca soarele ma ia in intampinare si imi spune: ,,Ia, fata mea, un trandafir. Rosu ca focul, sa-ti surada norocul.''

Si ce mi-a mai suras.