Marasm contemporan

     Esti intr-un marasm contemporan... astepti sa fii luat ,,de val'' ca sa faci ceva, il lasi pe al` de langa tine sa treaca puntea, nu din politete, ci ca sa nu cazi tu, la o adica. Esti doar un oricare altul daca ti se pare firesc sa auzi sirene de ambulanta in drum spre casa, daca nu te deranjeaza coatele pe care le primesti de la altii la Unirii in pasaj. Daca ii lasi pe altii sa hotarasca pentru tine, sa iti conduca viata, doar pentru ca e mai comod asa. Ti se pare firesc sa ocolesti o cersetoare, imediat iti implantezi ideea ca sigur nu e pe bune. Numai ce e la televizor e pe bune, nu? Stai lipit de un ecran de sticla ca o musca de bec. Absorbi orice porcarie le iese alora pe gura. Chiar ii crezi ca o sa faci Ebola, sau ca iti maresc salariul ala de toata jena pentru care muncesti ca robul pe plantatie. Iti place sa fii ca ceilalti, iesitul din comun este un subiect tabu, de neconceput. Te miri ca abia poti sa mai intretii o conversatie in afara facebookului.
     Te supara pauzele de gandire, e atata zarva in tine, in tot corpul tau. Jumatatea ta pura se lupta cu noua ta masca pe care daca o lasi se va intarii. E ca lutul. Mediocritatea e ca lutul, o modelezi dupa bunul plac, fix pe masura ta.
     Esti invatat de acasa ca daca nu te insori si nu faci copii repede ai trait degeaba. Ti se dicteaza ce viata trebuie sa ai, te transformi intr-un robot cu balamalele ruginite. Dar vine o zi cand iti amintesti sa deschizi ochii, sa vezi ce vrea sufletul tau, sa mai pui mana pe o carte, sa te indragostesti, sa razi.
Toate astea vin peste balamalele alea ruginite si le fac sa nu mai scartaie. Si daca prosperi in ascultarea sinelui vei realiza ca un val iti va oropsi corpul acela de lut, care va cadea. Si da, poate ca initial vei fi speriat pentru ca vei fi altfel decat ceilalti, vei prinde roseata in obraji, vei intelege versurile cantecelor, vei constientiza fiecare respiratie a acelei cersetoare pe care ai tot ignorat-o, pe care e timpul sa o asculti. Atunci vei vedea ghena in care te tot invarteai atatia ani, in care scormoneai dupa un scop propriu. Nu iti promit ca vei fi ocolit  de barfe si priviri reci, pentru ca iti dai voie sa ai o parere, pentru ca tii capul ridicat fara frica, dar eu zic ca merita.
     Si cu rabdare vei gasi oameni naufragiati in jungla cotidiana care asteapta si ei sa fie intelesi de altii, care asteapta un zambet sincer.. si atunci vei porni cot la cot cu un alt ,,extraterestru'' intr-o lupta cu tot ce e in jur. Chiar daca nu crezi ca veti triumfa, aventura voastra va ramane in primul vostru zambet impartasit, in acel zambet salvator, aceea evadare dintre deseuri.